M-am gândit eu, și-am răsucit, și-am zis să împărtășesc puțin din preferințele mele cinematografice, pentru că în ultima vreme am tot văzut filme faine și simt nevoia să vorbesc despre ele. Și cum e primul post de acest fel am să scriu despre cinci din cele mai reușite filme pe care le-am văzut.
Capul de afiș e ”Les enfants du paradis” un film din anul 1945, în regia lui Marcel Carne, pe care l-am văzut anul trecut. E destul de greu de vizionat datorită rezoluției proaste, însă jocul actoricesc este remarcabil, iar rolul pe care îl face Jean-Louis Barrault mi se pare de milioane.
”Persona” (1966), în regia lui Ingmar Bergman, este unul dintre cele mai amețitoare filme pe care le-am văzut. Femeile ar trebui să vadă filmul ăsta de mai multe ori. Desigur, e nevoie de răbdare și de o relativă cultură cinematografică pentru a vedea filmele lui Ingmar Bergman, care nu sunt chiar la prima mână, dar care sunt foarte, foarte bune, după părerea mea.
”Run Lola run”, din 1998, regia Tom Tykwer. Gândește repede, fă-o corect și nu uita să iubești!
Tot în 1998 a apărut și ”Crna macka, beli macor” sau pe limba noastră ”Pisica neagră, pisica albă”, avându-l ca regizor pe Emir Kusturica. Oh, doamne, și acum îmi vine să râd când mă gândesc la niște faze din filmul ăsta.
Și ”The science of sleep” (2006), în regia lui Michel Gondry, m-a impulsionat să visez cu ochii deschiși.
Joyful little things 